Gábor Lajos

“În copilărie mi-a plăcut foarte mult să desenez. Îmi amintesc clar când tatăl meu s-a așezat lângă mine - încă eram foarte mic -, a luat un creion în mână și a început să tragă pe o foaie albă linii lungi și curbate pentru mine. Și eceste linii când se transformau într-o mașină, când într-o căsuța...iar pe mina m-a fermecat cu ele. Cum au trecut anii mei de copilărie, așa a trecut și pasiunea mea pentru desen, atenția mea s-a îndreptat spre alte direcții, până când, acum câțiva ani - deși nu prin desen - am regăsit la bucuria alcâtuirii imaginii.

Fotografierea a devenit din prim clipă pasiunea mea. Și pasiunea s-a transformat în modul de a trăi. În momentul de față nu aș putea să-mi imaginez viața fără fotografiere. Aceasta este forma de expresie prin care pot deschide o fereastră spre lume. Atunci când fotografiez timpul se oprește și clipa se transformă în sărbătoare. Emoția creării, jocul luminilor, căutarea sentimentelor, privirilor și a zâmbetelor.

Atunci când fotografiez împărtășesc și sunt responsabil pentru poveste. Oamenii îmi acordă încrederea lor, mâ lasă înauntru în clipele lor personale și îmi încredințează amintirile. Trăiesc împreună cu ei ocazia specială. Odată am auzit un citat: ”viața nu este ce a trăit cineva, ci cum își amintește, când vrea să o povestească”. Eu îi ajut să povesteascăîn așa fel, încât toată lumea să se regăsească prin amintiri și sentimente.